Byzantium
Operã în douã acte de György Selmeczi pe un libret de Kapecz Zsuzsa şi Selmeczi György dupã drama cu acelaşi nume a lui Herczeg Ferenc
Drama istoricã Byzantium de Ferenc Herczeg a avut premiera la Budapesta în 1904 iar în 19 mai 1905 a fost reprezentatã şi la Teatrul Maghiar din Cluj, cel mai probabil în regia lui Janovics Jenõ care era şi directorul instituţiei, pe atunci. Succesul la public a determinat conducerea teatrului sã o reprogrameze aproape în fiecare stagiune, din 1905 în 1943 fiind jucatã de 42 de ori, cu o pauzã de 10 ani, între 1929 şi 1939 şi având 9 premiere diferite.
Premiera absolutã a operei Byzantium, semnatã de compozitorul contemporan maghiar György Selmeczi are loc în oraşul natal al autorului, Cluj-Napoca, la 110 ani de la premiera budapestanã. Sándor Hevesi, critic de teatru apreciat la începutul secolului 20, a afirmat cã Byzantium este cea mai reuşitã dramã maghiarã a tuturor timpurilor.
Acţiunea operei se petrece în ultimele zile ale Imperiului Bizantin, când la Constantinopol are loc ultimul asediu al turcilor. În legãturã cu actualitatea operei, György Selmeczi afirmã: „În Byzantium, în centrul cadrului istoric stã o problematicã ce nici astãzi nu şi-a pierdut autenticitatea. Aceastã tematicã este legatã de ideea relativizãrii şi degradãrii valorilor care caracterizeazã întreaga erã contemporanã. Parte a acestui fenomen este criza moralã, al cãrei exemplu edificator este socitatea pervertitã a Bizanţului, unde trãdarea, decãderea eticã sunt caracteristice – o societate pe cale de a se dezbina, de a se descompune. Bazele societãţii umane se dezintegreazã şi astfel se creeazã o situaţie de crizã în care toatã lumea pierde. Este o temã care poate fi şi meritã a fi actualizatã, fiindcã în ciuda secolelor care au trecut de atunci, putem vorbi şi astãzi despre degradarea valorilor, despre schimbarea sensului moralitãţii. În acest fel, tematica centralã devine valabilã şi în prezent.”
Ferenc Herczeg (1863-1954) a fost unul dintre cei importanţi dramaturgi maghiari şi scriitor de nuvele de la începutul secolului XX, exponentul literaturii conservator-naţionaliste în Ungaria. Herczeg s-a nãscut într-o familie înstãritã de origine germanã. Cu toate cã a studiat dreptul, a ales o carierã literarã care a avut succes încã de la publicarea primei nuvele în 1890. În 1895 a fondat Új Idõk (Timpuri Noi), care a rãmas în prima jumãtate a secolului revista literarã a elitei conservatoare şi a clasei de mijloc din Ungaria. Nuvelele sale, scrise într-o manierã uşor ironicã, umoristicã şi criticã la adresa societãţii, sunt cele mai bune exemple de literaturã finã, menitã sã nu lezeze publicul conservator pentru care acest tip de criticã era o experienţã nouã.
Compozitorul György Selmeczi este nãscut în Cluj –Napoca, în 8 martie 1952. Personalitatea sa creativã excepţionalã îşi propulseazã energiile în toate domeniile ce includ arta muzicalã în reprezentãrile ei vii, spectaculare. György Selmeczi este atât compozitor cât şi dirijor, pianist, regizor, lector universitar, redactor de Radio şi de Televiziune sau editor muzical, iar spiritual sãu iscoditor cerceteazã continuu orizonturi de reprezentare ale artei sunetelor care pot fi explorate.
Şi-a început studiile la Cluj, le-a continuat la Bucureşti cu György Halmos şi Tiberiu Olah şi la Budapesta, între 1976-77, aprofundând meşteşugul componistic cu Pál Kadosa. În 1979 se specializeazã la Paris, în IRCAM cu Pierre Boulez iar la CERIS cu Daniel Charles. Creaţia sa muzicalã cuprinde atât genuri camerale, simfonice, vocal simfonice, de operã, cât şi muzicã de film. Pentru prolifica sa activitate a fost recompensat cu numeroase distincţii incluzând premiile Liszt, Erkel şi de trei ori Premiul Artisjus pentru cele mai bune interpretãri ale muzicii contemporane, de douã ori premiul Budapest Film Revue pentru cea mai bunã coloanã sonorã, premiul pentru compoziţie la Kecskemét Animation Film Review, Premiul Duna TV în 2008, precum şi Crucea Ordinului de Merit în grad de cavaler al Republicii Ungaria în 2010.
Synopsis
Partea I.
În palatal imperial lamentaţiile victimelor asediului Bizanţului se împletesc cu pregãtirile pentru o nouã sãrbãtoare a curtenilor. Amiralul Laskarias, Murzafos neguţãtorul şi Spiridion şambelanul uneltesc împotriva împãratului visând cã trãdarea le va aduce beneficii materiale. Alãturi de ei, Lysander, poetul şi Krates înţeleptul curţii, nutresc aceleaşi sentimente în timp ce Marele Duce Demetrios, fratele nebun al împãratului, susţinut de Patriarhul Bizanţului se pregãteşte sã preia tronul dupã înfrângere. Împãrãteasa Irene este primitã cu mare fast de curteni, apoi I se înmâneazã o scrisoare de la sultanul Mohamed care-i promite o nouã viaţã, plinã de lux dacã-şi va trãda soţul. Aceasta tânjeşte dupã bogãţie şi fast dar mai ales dupã putere. Apare împãratul Constantin care epuizat, palid şi deznãdãjduit se adreseazã poporului vorbindu-i despre credinţã şi încredere. Giovanni cãpitanul mercenarilor genovezi, plãtiţi sã apere oraşul blameazã poporul de laşi şi trãdãtori ai Bizanţului.
În intimitate, Constantin şi Irene îşi exprimã vina şi amãrãciunea de a nu fi putut salva imperiul. Afarã, participanţii la procesiune se roagã la sfinţii Bizanţului, ultima lor nãdejde.Dupã plecarea împãrãtesei iubita împãratului, Herma, deghizatã în paj îl încurajeazã sã lupte pânã la sfârşitul inevitabil. Sultanul Mohamed anunţã cã va trimite doi soli pentru negocieri. Împãrãteasa se hotãrãşte sã-l otrãveascã pe Constantin poruncindu-i Zenoviei, confidenta sa sã--i serveascã ceva de bãut. Tot ea, în ultimul moment smulge cupa din mâna soţului sãu dezvãluindu-şi planul criminal.
Partea a II-a.
Cei doi soli, Khalil şi Ahmed khan, vãrul sultanului aduc vestea cã Mohamed nu oferã pace, doar milã permiţând împãratului şi curţii sã fugã iar poporului clemenţã. Decizia lui Constantin însã este şocantã: el ordonã decapitarea lui Ahmed şi lupta pânã la capãt pentru a salva Bizanţul. Giovanni mercenarul slãveşte curajul împãratului dar poporul strigã: Moarte lui Constantin! În cele din urmã conspiratorii deschid inamicilor poarta Romanos a cetãţii. În sala tronului, Khalil, bãtrânul rãzboinic turc, urmat de o adunare funebrã ce însoţeşte cadavrul împãratului, îi aduce omagii nobilului sãu inamic, Constantin, şi vitejiei sale. Irene cade în genunchi şi bea din cupa cu otravã. Destinul Bizanţului şi-a scris ultima filã.
Operã în douã acte de György Selmeczi pe un libret de Kapecz Zsuzsa şi Selmeczi György dupã drama cu acelaşi nume a lui Herczeg Ferenc
Drama istoricã Byzantium de Ferenc Herczeg a avut premiera la Budapesta în 1904 iar în 19 mai 1905 a fost reprezentatã şi la Teatrul Maghiar din Cluj, cel mai probabil în regia lui Janovics Jenõ care era şi directorul instituţiei, pe atunci. Succesul la public a determinat conducerea teatrului sã o reprogrameze aproape în fiecare stagiune, din 1905 în 1943 fiind jucatã de 42 de ori, cu o pauzã de 10 ani, între 1929 şi 1939 şi având 9 premiere diferite.
Premiera absolutã a operei Byzantium, semnatã de compozitorul contemporan maghiar György Selmeczi are loc în oraşul natal al autorului, Cluj-Napoca, la 110 ani de la premiera budapestanã. Sándor Hevesi, critic de teatru apreciat la începutul secolului 20, a afirmat cã Byzantium este cea mai reuşitã dramã maghiarã a tuturor timpurilor.
Acţiunea operei se petrece în ultimele zile ale Imperiului Bizantin, când la Constantinopol are loc ultimul asediu al turcilor. În legãturã cu actualitatea operei, György Selmeczi afirmã: „În Byzantium, în centrul cadrului istoric stã o problematicã ce nici astãzi nu şi-a pierdut autenticitatea. Aceastã tematicã este legatã de ideea relativizãrii şi degradãrii valorilor care caracterizeazã întreaga erã contemporanã. Parte a acestui fenomen este criza moralã, al cãrei exemplu edificator este socitatea pervertitã a Bizanţului, unde trãdarea, decãderea eticã sunt caracteristice – o societate pe cale de a se dezbina, de a se descompune. Bazele societãţii umane se dezintegreazã şi astfel se creeazã o situaţie de crizã în care toatã lumea pierde. Este o temã care poate fi şi meritã a fi actualizatã, fiindcã în ciuda secolelor care au trecut de atunci, putem vorbi şi astãzi despre degradarea valorilor, despre schimbarea sensului moralitãţii. În acest fel, tematica centralã devine valabilã şi în prezent.”
Ferenc Herczeg (1863-1954) a fost unul dintre cei importanţi dramaturgi maghiari şi scriitor de nuvele de la începutul secolului XX, exponentul literaturii conservator-naţionaliste în Ungaria. Herczeg s-a nãscut într-o familie înstãritã de origine germanã. Cu toate cã a studiat dreptul, a ales o carierã literarã care a avut succes încã de la publicarea primei nuvele în 1890. În 1895 a fondat Új Idõk (Timpuri Noi), care a rãmas în prima jumãtate a secolului revista literarã a elitei conservatoare şi a clasei de mijloc din Ungaria. Nuvelele sale, scrise într-o manierã uşor ironicã, umoristicã şi criticã la adresa societãţii, sunt cele mai bune exemple de literaturã finã, menitã sã nu lezeze publicul conservator pentru care acest tip de criticã era o experienţã nouã.
Compozitorul György Selmeczi este nãscut în Cluj –Napoca, în 8 martie 1952. Personalitatea sa creativã excepţionalã îşi propulseazã energiile în toate domeniile ce includ arta muzicalã în reprezentãrile ei vii, spectaculare. György Selmeczi este atât compozitor cât şi dirijor, pianist, regizor, lector universitar, redactor de Radio şi de Televiziune sau editor muzical, iar spiritual sãu iscoditor cerceteazã continuu orizonturi de reprezentare ale artei sunetelor care pot fi explorate.
Şi-a început studiile la Cluj, le-a continuat la Bucureşti cu György Halmos şi Tiberiu Olah şi la Budapesta, între 1976-77, aprofundând meşteşugul componistic cu Pál Kadosa. În 1979 se specializeazã la Paris, în IRCAM cu Pierre Boulez iar la CERIS cu Daniel Charles. Creaţia sa muzicalã cuprinde atât genuri camerale, simfonice, vocal simfonice, de operã, cât şi muzicã de film. Pentru prolifica sa activitate a fost recompensat cu numeroase distincţii incluzând premiile Liszt, Erkel şi de trei ori Premiul Artisjus pentru cele mai bune interpretãri ale muzicii contemporane, de douã ori premiul Budapest Film Revue pentru cea mai bunã coloanã sonorã, premiul pentru compoziţie la Kecskemét Animation Film Review, Premiul Duna TV în 2008, precum şi Crucea Ordinului de Merit în grad de cavaler al Republicii Ungaria în 2010.
Synopsis
Partea I.
În palatal imperial lamentaţiile victimelor asediului Bizanţului se împletesc cu pregãtirile pentru o nouã sãrbãtoare a curtenilor. Amiralul Laskarias, Murzafos neguţãtorul şi Spiridion şambelanul uneltesc împotriva împãratului visând cã trãdarea le va aduce beneficii materiale. Alãturi de ei, Lysander, poetul şi Krates înţeleptul curţii, nutresc aceleaşi sentimente în timp ce Marele Duce Demetrios, fratele nebun al împãratului, susţinut de Patriarhul Bizanţului se pregãteşte sã preia tronul dupã înfrângere. Împãrãteasa Irene este primitã cu mare fast de curteni, apoi I se înmâneazã o scrisoare de la sultanul Mohamed care-i promite o nouã viaţã, plinã de lux dacã-şi va trãda soţul. Aceasta tânjeşte dupã bogãţie şi fast dar mai ales dupã putere. Apare împãratul Constantin care epuizat, palid şi deznãdãjduit se adreseazã poporului vorbindu-i despre credinţã şi încredere. Giovanni cãpitanul mercenarilor genovezi, plãtiţi sã apere oraşul blameazã poporul de laşi şi trãdãtori ai Bizanţului.
În intimitate, Constantin şi Irene îşi exprimã vina şi amãrãciunea de a nu fi putut salva imperiul. Afarã, participanţii la procesiune se roagã la sfinţii Bizanţului, ultima lor nãdejde.Dupã plecarea împãrãtesei iubita împãratului, Herma, deghizatã în paj îl încurajeazã sã lupte pânã la sfârşitul inevitabil. Sultanul Mohamed anunţã cã va trimite doi soli pentru negocieri. Împãrãteasa se hotãrãşte sã-l otrãveascã pe Constantin poruncindu-i Zenoviei, confidenta sa sã--i serveascã ceva de bãut. Tot ea, în ultimul moment smulge cupa din mâna soţului sãu dezvãluindu-şi planul criminal.
Partea a II-a.
Cei doi soli, Khalil şi Ahmed khan, vãrul sultanului aduc vestea cã Mohamed nu oferã pace, doar milã permiţând împãratului şi curţii sã fugã iar poporului clemenţã. Decizia lui Constantin însã este şocantã: el ordonã decapitarea lui Ahmed şi lupta pânã la capãt pentru a salva Bizanţul. Giovanni mercenarul slãveşte curajul împãratului dar poporul strigã: Moarte lui Constantin! În cele din urmã conspiratorii deschid inamicilor poarta Romanos a cetãţii. În sala tronului, Khalil, bãtrânul rãzboinic turc, urmat de o adunare funebrã ce însoţeşte cadavrul împãratului, îi aduce omagii nobilului sãu inamic, Constantin, şi vitejiei sale. Irene cade în genunchi şi bea din cupa cu otravã. Destinul Bizanţului şi-a scris ultima filã.
Distribuţia:
Împãratul Constantin, ….……............................…. Pataki Adorján
Iréné, soţia împãratului..............................................Kele Brigitta
Demeter, fratele împãratului.....................................Rétyi Zsombor
Spiridion, şambelan..................................................Balla Sándor
Zenobia, confidenta împãrãtesei…………………..…….Molnár Mária
PatriarhulBizanţului ...............................................Szilágyi János
Lascarias, amiral....................................................Sándor Csaba
Lysander, poet laureat ...........................................Szabó Levente
Krates, filozoful curţii............................................Mányoki László
Murzafos, traficant.........................................Laczkó Vass Róbert
Giovanni, cãpitanul mercenarilor genovezi.................Sándor Árpád
Herma ..................................................................Chiuariu Livia
Un mesager ……………………………………….………Pataki Enikõ
Kalil, solul sultanului.......................................... .Köpeczi Sándor
Ahmed, vãrul sultanului..........................................Albert Ferencz
Poporul bizantin, domniţe, soldaţi, mercenari genovezi
Dirijor: Jankó Zsolt
Scenografie şi costume: Zeke Edit
Maestru de cor: Kulcsár Szabolcs
Concert maestru: Barabás Sándor, Ferenczi Endre
Corepetitor: Incze G. Katalin, Nagy Ibolya, Nagy Gergõ
Regia tehnicã: Venczel Péter
Sufleur: Kondrát Bea, Kostyák Júlia
Asistent regie: Gombár Annamária
Regia: Zakariás Zalán
Împãratul Constantin, ….……............................…. Pataki Adorján
Iréné, soţia împãratului..............................................Kele Brigitta
Demeter, fratele împãratului.....................................Rétyi Zsombor
Spiridion, şambelan..................................................Balla Sándor
Zenobia, confidenta împãrãtesei…………………..…….Molnár Mária
PatriarhulBizanţului ...............................................Szilágyi János
Lascarias, amiral....................................................Sándor Csaba
Lysander, poet laureat ...........................................Szabó Levente
Krates, filozoful curţii............................................Mányoki László
Murzafos, traficant.........................................Laczkó Vass Róbert
Giovanni, cãpitanul mercenarilor genovezi.................Sándor Árpád
Herma ..................................................................Chiuariu Livia
Un mesager ……………………………………….………Pataki Enikõ
Kalil, solul sultanului.......................................... .Köpeczi Sándor
Ahmed, vãrul sultanului..........................................Albert Ferencz
Poporul bizantin, domniţe, soldaţi, mercenari genovezi
Dirijor: Jankó Zsolt
Scenografie şi costume: Zeke Edit
Maestru de cor: Kulcsár Szabolcs
Concert maestru: Barabás Sándor, Ferenczi Endre
Corepetitor: Incze G. Katalin, Nagy Ibolya, Nagy Gergõ
Regia tehnicã: Venczel Péter
Sufleur: Kondrát Bea, Kostyák Júlia
Asistent regie: Gombár Annamária
Regia: Zakariás Zalán
2014. Octombrie 30 ora 18:30
