Opera este bazatã pe romanul Dama cu camelii de Alexander Dumas, publicat în 1848. Giuseppe Verdi a vãzut versiunea scenicã la teatrul Vaudeville, în timpul şederii sale la Paris în 1851-1852, şi a cerut colaboratorului sãu Francesco Maria Piave sã scrie un scenariu. Piave a schimbat drastic povestea. În timp ce Dumas discutã problemele sociale actuale în romanul sãu, Verdi si Piave aleg o abordare psihologicã, şi se concentreazã pe povestea de dragoste dintre trei personaje.

Figura centralã a romanului, Margherite Gautier - Violetta Valéry în opera - este o curtezanã. Cei doi autori ilustreazã cele mai presante probleme sociale din era lor prin intermediul tragedie ei, şi formuleazã critici dure faţã de indiferenţa crudã a societãţii. Deşi Violetta are caracteristici nobile, societatea o forțeazã spre un stil de viațã iresponsabil, frivol, și auto-distructiv. Acest stil de viaţã duce la un rezultat tragic.

Premiera operei La Traviata a avut loc în 6 martie 1853 la teatrul Venețian Teatro Fenice, dar a eșuat mizerabil. "Premiera din seara trecutã a fost un eșec. E vina mea sau a soliștilor? Timpul va decide. " – își notase Verdi dupã spectacol. Verdi a revizuit opera, şi a avut mare succes în 6 mai 1854, la teatrul San Benedetto.

În Cluj opera a avut premiera în 6 aprilie 1861 sub conducerea directorului Follinus, cu titlul Femeia pierdutã, tradus de Lajos Nádaskay. De atunci Traviata este un titlu permanent în repertoriul Operei Maghiare.

Subiectul operei

Actul I.
Musafirii se adunã în casa Violettei, și se bucurã aparent de seratã. Doamna bolnavã își cautã alintarea durerilor. Alfred, prezentat pentru prima datã curtezanei, se îndrãgostește profund de aceasta. Violetta e mișcatã de afecţiunea sincerã a tânãrului, dar nu poate crede în dragostea adevãrata. Cu toate acestea, ea îi acordã o şansã: dacã camellia se ofilește, cei doi vor avea un motiv sã îndeplineascã din nou.

Actul II.
Partea I-a.
Violetta renunta la felul ei vechi de viaţã. Ea pleacã ce Alfred de la Paris şi se îndreaptã spre provincie, pentru a trãii dedicați unul altuia, pentru a încerca sã îmbunãtãțeascã sãnãtatea ei, și ca sã înceapã o viațã nouã. Violetta, deși nu recunoaște, începe sã creadã în puterea iubirii adevãrate. Dar soarta ei este nemiloasã, iar trecutul ei o bântuie. Bãtrânul Germont, tatãl lui Alfred apare în casa lor, și cere fiului sãu sã se întoarcã acasã. Violetta este nevoitã sã renunțe la dragostea ei, altfel familia lui ar fii rușinatã, iar sora lui nu s-ar putea cãsãtori. Violetta, cu inima frântã, promite imposibilul: renunțã la Alfred, şi pune fericirea familiei lui pe primul loc.

Partea a II-a.
Musafirii obișnuiți se adunã în casa Florei, unde Violetta este însoţitã de patronul ei vechi. Alfred încearcã sã trateze situaţia incomodã cu calm. Tensiunea din aer însã creşte, şi va exploda în curând. Cele douã suflete torturate se izbesc cu o intensitate pasionala .Alfred îşi pierde cumpãtul şi o supãrã pe Violetta în faţa tuturor oaspeţilor. Scena scandaloasã se sfârșește când bãtrânul Germont îşi face apariţia, și își ceartã fiul pentru comportamentul lui grosolan. Alfred îşi dã seama cã a fost nedrept prea târziu, nu existã iertare pentru fapta sa.

Actul III.
Violetta e pe moarte. Prietenii ei au pãrãsit-o, averea ei s-a risipit, și ea este nevoitã sã confrunte finalul inevitabil, singurã. Deşi Alfred se întoarce, şi Germont se grãbește sa o declare fiica lui, totul este în zadar. Nimic nu poate aduce înapoi vitalitatea Violettaei. Femeia suferindã moare în braţele lui Alfred.