Personalitate muzicalã prodigioasã, Camille Saint-Saëns, s-a nãscut în 9 octombrie 1835 la Paris, numele sãu fiind legat atât de arta interpretãrii pianistice și organistice, cât și de importanța creației sale muzicale. A fost un erudit, pasionat de matematicã, geologie, arheologie, botanicã și lepidoptere. A fost membru al mai multor academii și societãți de științe și arte, purtând corespondențe cu cele mai luminate minți ale vremii pe probleme de acusticã, instrumente muzicale antice, științe oculte sau teatrul antic grec. O laturã aparte o constituie preocuparea compozitorului pentru literaturã și filosofie, fiind autorul unui volum de poezii și a unei lucrãri filosofice intitulate Problèmes et Mystères. În același timp se dovedește a fi o voce de temut în critica muzicalã și fondatorul Societãții Naționale de Muzicã ce promoveazã muzica tinerilor compozitori francezi Gabriel Fauré, César Franck, Édouard Lalo alãturi de care formeazã Școala Naționalã Romanticã Francezã. Bun prieten cu Franz Liszt și Édouard Lalo, va cânta și promova muzica lui Wagner fiind numit de Hans von Bulow ,,cea mai luminatã minte muzicalã a timpului”. A fost primul interpret al integralei concertelor de Mozart, a creat primul poem simfonic francez. La cumpãna dintre secole, Saint-Saëns a avut o atitudine ultraconservatoare, criticând cu vehemențã muzica lui Richard Strauss, a compatriotului sãu Claude Debussy, sau a lui Igor Stravinsky. În ultima perioadã a vieții a cãlãtorit în lume vizitând locuri exotice din Africa, Asia de sud-est America de sud și Europa, cãlãtorii imortalizate în jurnalul sãu de cãlãtorie. Pentru întreaga sa creație, guvernul francez i-a acordat Legiunea de Onoare. A murit în Algeria, la Algier, în 16 decembrie 1921, iar dupã câțiva ani trupul i-a fost repatriat și îngropat în Cimitirul Montparnasse din Paris.

Dintre cele 12 opere pe care Camille Saint-Saëns le-a creat, doar Samson și Dalila a înfruntat proba timpului intrând în repertoriul literaturii muzicale universale. Apariția acestei opere pe firmamentul capodoperelor genului a durat un deceniu, de la genezã, în 1867, pânã la prima reprezentație, în stagiunea 1877-1878 a Operei din Weimar.

Inițial, Saint-Saëns a intenționat sã compunã un oratoriu pe tema biblicã din Judecãtori 13-17, cerând suportul unui tânãr poet Ferdinand Lemaire, cãsãtorit cu una dintre verișoarele sale. Acesta îl va convinge cã povestirea se preteazã mai bine unui libret de operã decât unui text de oratoriu. Astfel, între 1867-1869 compozitorul creeazã actul 2, pe care-l prezintã în 1870 în primã audiție publicului parizian, în variantã de concert cu acompaniament de pian. Publicul a reacționat negativ, în special din cauza subiectului biblic și reticent în ceea ce privește muzica. Aceastã atitudine l-a descurajat pe compozitor care va abandona lucrul pânã în 1872. Dar o întâlnire providențialã îl va face sã se rãzgândeascã. Franz Liszt, interesat de creația tinerilor compozitori francezi, l-a întâlnit pe Saint-Saëns la premiera de la Weimar a Aurului Rinului de Richard Wagner. Cunoscându-i opera anterioarã, La princesse jaune, cu generozitatea caracteristicã personalitãții sale, l-a încurajat sã termine Samson și Dalila, promițându-i cã va face toate demersurile pentru a realiza premiera la Weimar. Entuziasmat, Saint-Saëns va finaliza opera pânã în 1876 dar nici un teatru liric din Franța nu a fost dispus sã monteze spectacolul.

Liszt însã s-a ținut de cuvânt, și în 1877, Saint-Saëns a trebuit sã adapteze în germanã textul și muzica, premiera pentru publicul german având loc la Opera din Weimar. Succesul a fost rãsunãtor însã nici un alt teatru de operã din lume nu a reluat spectacolul, pânã în 1882 când Opera din Hamburg l-a pus în scenã a doua oarã. În Franța, opera Samson și Dalila a primit recunoașterea oficialã abia în 1890, premiera având loc la Theatre de lʾEden din Rouen. Popularitatea acestei opere a crescut în ultimul deceniu al secolului XIX atât de mult, încât în 1906, reprezentarea ei a ajuns la un numãr de 200 de spectacole jucate pe tot mapamondul. Discografia operei numãrã nu mai puțin de 20 de spectacole de referințã înregistrate din 1936 pânã în 2007, îmbogãțindu-se de atunci încontinuu.

Poporul evreu, sclav sub stãpânirea filistenilor, este supus batjocurii și muncii istovitoare. Într-o rugãciune fierbinte, toți implorã mila și ajutorul lui Dumnezeu pentru a-i scãpa de chinuri. Samson îi îmbãrbãteazã și-i îndeamnã sã lupte pentru libertate (arie și cor) reînviindu-le speranța pierdutã. Satrapul Abimelech, care le auzise vocile, apare cu soldații sãi și începe sã-și batã joc de neputința lor și a Dumnezeului lor care i-a pãrãsit. Mânia lui Samson se revarsã asupra satrapului și smulgându-i acestuia sabia, îl omoarã pe loc. Evreii, înspãimântați de repercusiuni, îl pãrãsesc pe Samson. Marele Preot a lui Dagon, la care se închinau filistenii, blestemã puterea lui Samson dar și pe evreii care distruseserã recolta dupã cum a fost informat de un mesager. În planul sãu de rãzbunare o include pe Dalila, o tânãrã fermecãtoare care primește misiunea de a afla secretul puterii lui Samson pentru a-l învinge. Dimineața, rugãciunea de mulțumire a evreilor cãtre Dumnezeu este întreruptã pentru scurt timp de fascinația cu care Samson o privește pe Dalila ce apare la templu alãturi de alte preotese ale zeului Dagon. Samson, subjugat de promisiunile ei de iubire (arie și dans) nu ia în seamã avertizãrile bãtrânilor care încearcã sã-l previnã asupra încãlcãrii legii și a pericolului care-l reprezintã iubirea pentru o filisteancã.

În fața locuinței sale din valea Sorek, Dalila își manifestã încântarea de a-l fi sedus pe Samson (arie). Preotul Abimelech îi oferã Dalilei aur pentru a-l învinge pe Samson, dar aceasta refuzã aurul, spunând cã dorește doar rãzbunare și jurã cã va afla secretul puterii lui. Apare Samson care îi va declara Dalilei dragostea sa (arie) rãspunsul ei mimând aceeași pasiune (duet). Sub pretextul de a-i câștiga încrederea, Dalila îi cere iubitului ei sã-i spunã secretul forței sale fizice, dar Samson refuzã. Ea se va preface cã plânge, cã este nefericitã, iar la presiunea suferinței ei, Samson impresionat, cedeazã. Dupã ce-l adoarme pe genunchi, Dalila îi taie pãrul și cheamã gãrzile care-l vor încãtușa și-i vor scoate ochii.

Tabloul I. Într-o fortãreațã din orașul Gaza, Samson, orb, cu pãrul tãiat împinge o roatã de moarã aidoma unui animal de povarã. El cere iertare poporului evreu și lui Dumnezeu pentru pãcatul comis și își oferã propria viațã ca rãscumpãrare pentru faptele sale, în timp ce afarã se aud vocile evreilor ce-și deplâng soarta.

Tabloul II. În templul Dagonului filistenii se pregãtesc de ceremonia sacrificiilor în cinstea zeului Dagon care i-a ajutat sã-i învingã pe evrei. Preoții și preotesele cântã imnuri care se transformã în dansuri sãlbatice, Bachanale. Samson este plimbat printre ei ca sã fie batjocorit. Dalila îl tortureazã amintindu-i detaliile complotului ei, iar Marele Preot îl forțeazã sã se închine Marelui Dagon. Samson se roagã pentru ultima datã lui Dumnezeu sã primeascã putere iar Acesta îi ascultã rugãciunea. Forțând cei doi stâlpi de susținere, Samson provoacã prãbușirea templului peste toți filistenii, el însuși sacrificându-și viața ca rãscumpãrare pentru greșelile comise din iubire.