1792: înfiinţarea primului teatru din Cluj, fiind cel mai vechi teatru permanent de limbã maghiarã, care este în mãsurã sã asigure condiţii tehnice scenice corespunzãtoare genului de operã, având şi fosã pentru orchestrã. Datoritã renumitei soprane Dna Déry-Széppataki Róza care între anii 1823-1827 se angajeazã la Cluj, repertoriul iniţial se îmbogãţeşte treptat cu operele lui Daniel Auber, Vincenzo Bellini, Gaetano Donizetti, Gioacchino Rossini, Franz Weber şi Wolfgang Amadeus Mozart. Este de menţinut, cã scena clujeanã prezintã operele epocii la scurt timp dupã premiera lor mondialã, ţinând pas cu evenimentele artistice europene. Peste puţin timp, în stagiunea 1859-1860 apare la Cluj un gen nou: opereta, câştigând popularitate sporitã în defavoarea operei. La începutul noului veac teatrul are în repertoriu cele mai de seamã opere şi operete care figureazã în repertoriul marilor scene lirice.

Începutul secolului XX însã aduce schimbãri şi în teatru: clãdirea nu mai face faţã cerinţelor tehnicilor noi de scenã, sala de spectacole devine şubredã, astfel este sortitã demolãrii. Se începe o construcţie nouã, modernã în baza proiectelor cunoscuţilor arhitecţi austrieci Fellner şi Helmer. În aceastã clãdire azi îşi desfãşoarã activitatea Teatrul Naţional şi Opera Românã din Cluj.

O erã nouã constituie perioada între anii 1905-1932 în care trupa este condusã de admirabilul om de teatru dr. Janovics Jenõ, figurã marcantã a scenei clujene, care pe lângã piese de teatru (prozã) coopteazã în repertoriul existent balete, opere, operete şi alte piese muzicale de Giacomo Puccini, Gioacchino Rossini, Pietro Mascagni, Richard Wagner, Bedøich Smetana, Johann Strauss, Lehár Ferenc şi alţii.

În 1910 îşi deschide porţile a doua scenã pe malul Someşului, iniţial conceputã sã gãzduiascã reprezentaţii în timpul verii. Dupã primul rãzboi mondial trupa teatrului de limbã maghiarã este nevoitã sã se mute în acest edificiu.