Afirmaţia în sine nu este deloc dar deloc exageratã. Este expresia celei mai bune caracterizãri pentru Carl Maria von Weber (1786–1826), compozitorul-dirijorulpianistul-chitaristul și criticul muzical adept și propovãduitor al conceptului de operã de artã totalã sau ceea ce Wagner va numi mai târziu, Gesamtkunstwerk.
Weber este considerat a fi unul din fondatorii operei naţionale germane, tonul dându-l Freischutz, operã prin care Weber elibereazã opera germanã de orice influenţe franceze sau/și italiene. Mai mult chiar… Weber este considerat pe drept cuvânt, un geniu al uverturii, și ajunge sã asculţi uverturile la Freischutz, Oberon, Euryanthe, la Stapânul duhurilor sau Abu Hassan, întruchipãri ale artei sale componistice, artã marcatã de culori orchestrale și efecte sonore diverse, ansambluri orchestrale omogene, o știinţã a orchestraţiei care, printr-o extindere fi reascã, se regãsește în toate lucrãrile sale (de la opere la simfonii, de la concertele pentru clarinet la cele pentru pian, în Concertino pentru corn și orchestrã în mi minor…). Sunt tot atâtea motive de a fi mulţumiţi de alegerea operei Oberon ca primã premierã a stagiunii ce s-a deschis cu puţine zile în urmã. Dacã vreţi, este o reîntoarcere în și spre lumea mirificã a romantismului, manifestare a fanteziei, originalitãţii, a iubirilor pure, a emoţiilor puternice și nu în ultimul rând, a libertãţii creatoare.
La prima vedere ar putea fi vãzutã ca o alegere hazardatã, titlul în sine nefiind des pus în scenã de teatrele lirice. Și totuși, anul 2017 mã și ne contrazice. Motiv pentru care trebuie sã menţionez faptul cã numai în 2017, Oberon a fost prezentatã la Washington în GALA Hispanic Theatre (12 iunie; toate reprezentaţiile au fost jucate cu casa sold out!), apoi în cadrul Festivalului de operã de la München, producţie Bayerische Staatsoper und Theater an der Wien (iulie), respectiv pe scena Operei Bavareze de Stat din München. Și acum, pe scena Operei Maghiare din Cluj- Napoca. Ce poate fi mai frumos!
Oberon este, din pãcate, cântecul de lebãdã a lui Weber. Cu toatã sãnãtatea șubrezitã și neascultând sfaturile medicului sãu, Weber, și din raţiuni financiare, se îndreaptã spre Londra, pentru a da viaţã ultimului sãu proiect, alegere între Faust și Oberon. Alege Oberon, poveste bogatã și evocatoare pentru scenã, mai ales cã libretul scris de James Robinson Planché, se bazeazã pe poemul lui Wieland. Cu extinderi la Shakespeare (Visul unei nop i de vara, 1605), respectiv Ben Jonson (Oberon, the Fair Prince, 1616).
Drept urmare, Oberon nu este numai ultima sa compoziţie, ci și ultima pe care are ocazia sã o dirijeze la premiera de la Covent Garden Londra, 12 aprilie, 1826. Opera este întâmpinatã cu aplauze la scenã deschisã, într-un singur cuvânt, un triumf. Unul la baza cãruia stau construcţia uverturii de un romantism echilibrat, personaje bine conturate graţie culorilor timbrale, coloritul feeric și nu în ultimul rând, tema preluatã din una din legendele germane, alegerea subiectului ce conţine elemente supranaturale, o veritabilã provocare pentru acele timpuri. Care îi și reușește. Weber recreeazã miraculoasã lume a elfilor și a zânelor, cea a regatului lui Oberon, cea a iubirii împlinite într-o lume nouã.
Ascultaţi cu atenţie Oberon. Ascultaţi-l nu numai pentru uvertura. Ascultaţi-l și pentru minunatele arii „Eil edler Held befreie dir die Braut” (Reiza), „Warum musst du schlafen” (Reiza), „Von Jugend auf in dem Kampf gefild” (Huon), „Vater hor mich” (Huon), „Arabiens einsam Kind” (Fatima), „Ozean du Unge Heuer” (Reiza), „Arabien mein Heimatland” (Fatima), pentru duetul „Seele froh in Jubelklngen” (Reiza – Fatima), pentru cvartetul „Über die blauen Wogen” (Fatima –Sherasmin – Reiza – Huon)…
Este Oberon. Este Weber însuși!
Demostene Șofron
Weber este considerat a fi unul din fondatorii operei naţionale germane, tonul dându-l Freischutz, operã prin care Weber elibereazã opera germanã de orice influenţe franceze sau/și italiene. Mai mult chiar… Weber este considerat pe drept cuvânt, un geniu al uverturii, și ajunge sã asculţi uverturile la Freischutz, Oberon, Euryanthe, la Stapânul duhurilor sau Abu Hassan, întruchipãri ale artei sale componistice, artã marcatã de culori orchestrale și efecte sonore diverse, ansambluri orchestrale omogene, o știinţã a orchestraţiei care, printr-o extindere fi reascã, se regãsește în toate lucrãrile sale (de la opere la simfonii, de la concertele pentru clarinet la cele pentru pian, în Concertino pentru corn și orchestrã în mi minor…). Sunt tot atâtea motive de a fi mulţumiţi de alegerea operei Oberon ca primã premierã a stagiunii ce s-a deschis cu puţine zile în urmã. Dacã vreţi, este o reîntoarcere în și spre lumea mirificã a romantismului, manifestare a fanteziei, originalitãţii, a iubirilor pure, a emoţiilor puternice și nu în ultimul rând, a libertãţii creatoare.
La prima vedere ar putea fi vãzutã ca o alegere hazardatã, titlul în sine nefiind des pus în scenã de teatrele lirice. Și totuși, anul 2017 mã și ne contrazice. Motiv pentru care trebuie sã menţionez faptul cã numai în 2017, Oberon a fost prezentatã la Washington în GALA Hispanic Theatre (12 iunie; toate reprezentaţiile au fost jucate cu casa sold out!), apoi în cadrul Festivalului de operã de la München, producţie Bayerische Staatsoper und Theater an der Wien (iulie), respectiv pe scena Operei Bavareze de Stat din München. Și acum, pe scena Operei Maghiare din Cluj- Napoca. Ce poate fi mai frumos!
Oberon este, din pãcate, cântecul de lebãdã a lui Weber. Cu toatã sãnãtatea șubrezitã și neascultând sfaturile medicului sãu, Weber, și din raţiuni financiare, se îndreaptã spre Londra, pentru a da viaţã ultimului sãu proiect, alegere între Faust și Oberon. Alege Oberon, poveste bogatã și evocatoare pentru scenã, mai ales cã libretul scris de James Robinson Planché, se bazeazã pe poemul lui Wieland. Cu extinderi la Shakespeare (Visul unei nop i de vara, 1605), respectiv Ben Jonson (Oberon, the Fair Prince, 1616).
Drept urmare, Oberon nu este numai ultima sa compoziţie, ci și ultima pe care are ocazia sã o dirijeze la premiera de la Covent Garden Londra, 12 aprilie, 1826. Opera este întâmpinatã cu aplauze la scenã deschisã, într-un singur cuvânt, un triumf. Unul la baza cãruia stau construcţia uverturii de un romantism echilibrat, personaje bine conturate graţie culorilor timbrale, coloritul feeric și nu în ultimul rând, tema preluatã din una din legendele germane, alegerea subiectului ce conţine elemente supranaturale, o veritabilã provocare pentru acele timpuri. Care îi și reușește. Weber recreeazã miraculoasã lume a elfilor și a zânelor, cea a regatului lui Oberon, cea a iubirii împlinite într-o lume nouã.
Ascultaţi cu atenţie Oberon. Ascultaţi-l nu numai pentru uvertura. Ascultaţi-l și pentru minunatele arii „Eil edler Held befreie dir die Braut” (Reiza), „Warum musst du schlafen” (Reiza), „Von Jugend auf in dem Kampf gefild” (Huon), „Vater hor mich” (Huon), „Arabiens einsam Kind” (Fatima), „Ozean du Unge Heuer” (Reiza), „Arabien mein Heimatland” (Fatima), pentru duetul „Seele froh in Jubelklngen” (Reiza – Fatima), pentru cvartetul „Über die blauen Wogen” (Fatima –Sherasmin – Reiza – Huon)…
Este Oberon. Este Weber însuși!
Demostene Șofron
