Nunta lui Figaro – Story sau altfel spus A crazy day

În frãmântata Europã a secolului al XVIII-lea, poveştile individuale, ale oamenilor de rând intrã în conflict cu comandamentele morale ale puterii. Nunta lui Figaro este în acest sens un adevãrat model în istoria culturii, o fabulã cu un deznodãmânt fericit opunând morala idealizatã a vremii realitãţii de zi cu zi a biografiilor oamenilor de rând. Astfel de poveşti se regãsesc în textele dramatice ale unor dramaturgi ca Beaumarchais în Bãrbierul din Sevilia, O zi nebunã sau Nunta lui Figaro, precum şi în opere bufe semnate de Paissiello, Rossini, Mozart.
Personajele principale se întâlnesc la nunta Suzanei, unde întâmplãrile neprevãzute îi iau prin surprindere. Gazda, Contele Almaviva, ţine foarte mult sã respecte regulile feudale referitoare la prima noapte de cãsnicie a slujitorilor sãi, cu toate cã anterior renunţase la ele. Cu bani, promisiuni şi şantaj el încearcã sã-şi împlineascã dorinţele ascunse însã acestea ajung la urechea lui Figaro. La o asemenea mârşãvie, servitorul îi rãspunde tot cu mârşãvie. Împreunã cu logodnica sa Suzana, o fatã cu minte agerã, şi cu Rosina, soţia dezamãgitã şi rãnitã a contelui, pun la cale o farsã pentru a-l atrage în capcanã. În planurile sale îl introduce şi pe Cherubino tânãrul paj al contelui, care se îmbracã în hainele Suzanei pentru a-l face de râs pe seducãtorul conte.
Avem de-a face cu 5 personaje arhetipale, clasice, care, secundare sau nu, se întâlnesc cu evenimente extraordinare pe parcursul operei. Intriga este atât de bine construitã încât din acţiunile personajelor nu putem bãnui care va fi deznodãmântul, dar în final, binele triumfã, aşa cum se cuvine unei comedii bine realizate.
Este important sã reţinem din povestea de mai sus cã fenomenul nu este esenţial din punct de vedere al rezolvãrii formei ci din felul în care se împletesc şi relaţioneazã personajele, situaţiile, stãrile psihologice în aceastã operã.
Fãrã doar şi poate cã povestea nunţii lui Figaro este una distractivã, hazoasã, urmãrind legile construcţiei unei comedii clasice ca la carte, dar de fapt situaţiile şi caracterele comice par cã merg pânã la grotesc, şi privite prin ochii contemporanilor ne apar exagerate pânã la absurd. Însã toate piesele acestui puzzle provin fãrã excepţie din arsenalul de critici la adresa societãţii pe care autorul le foloseşte şi articuleazã cu o conştientã meticulozitate. Fãrã îndoialã cã o asemenea criticã nu-şi pierde niciodatã valabilitatea şi este binevenitã în orice timp şi spaţiu al istoriei culturii.

Figaro – Reloaded sau altfel spus, You are crazy

Privit prin ochii contemporanilor, libretul lui Lorenzo da Ponte este desãvârşit. În pofida cenzurii impuse de Josif al II-lea, tonul şi atmosfera generalã în care se desfãşoarã acţiunea fac din aceastã operã, prin felul în care evitã mesajele moralizatoare, una dintre cele mai şic şi mai hazoase piese baroce scrise pânã atunci. Astfel, fiecare dintre noi reuşeşte sã-şi tragã propriile concluzii, sã judece sau, pur şi simplu sã priveascã prin proprii ochi, conştiinţã ceea ce se întâmplã pe scenã. Dacã n-ar fi muzica, în zilele noastre, am putea considera cã aceastã piesã este o spumoasã şi savuroasã telenovelã, idee care ne plaseazã şi mai mult în actualitate. Nu e o noutate cã integrarea într-o societate depinde de calitãţile de adaptare la oportunitãţi şi situaţii. Ceea ce este schimbat însã în societatea postmodernã actualã este faptul cã privirea s-a mutat de pe conceptul de populaţie, popor ca entitate unitarã, indistinctã, pe percepţia grupurilor mici sociale, receptate ca individualitãţi distincte, o societate formatã din vieţi personale ale oamenilor unor mici comunitãţi.
ME, MYSELF AND I, este mesajul!
Trãind înconjuraţi de atâtea posibilitãţi de comunicare ne putem exprima personalitatea într-o extrem de mare diversitate de moduri. Tehnologiile moderne de informare şi comunicare ne oferã posibilitãţi nelimitate. Însã ar trebui sã confruntãm calitatea cu cantitatea, şi atunci am putea vedea cã mizeria care iese la suprafaţã adesea pune în umbrã momentele
cu adevãrat valoroase, sclipitoare, ale vieţii. Desigur, cine cautã gãseşte soluţia afirmãrii rapide, pe drumul cel mai scurt, fãrã inhibiţii, soluţie pe care ţi-o oferã toate aceste instituţii de promovare a kitschului şi nonvalorii din media. Acestea fac ca ceea ce este moral sã devinã demodat, odinioarã morala având funcţia de a frâna aceste tendinţe. Astãzi imoralitatea este la modã. Ca urmare a acestei realitãţi a explodat plaja de suportabilitate a consumatorului. Înghiţim aproape orice. Televiziunea promoveazã prostia, anonimii de doi bani, nonvalorile, proştii care se cred deştepţi şi tari, încrezuţii, îngâmfaţii şi ridicolii. Toţi devin exemplele societãţii. Astfel, am aflat care este mãsura generalã a lucrurilor din ceea ce este trendy, din ceea ce este sexy sau megacool.
Şi aşa s-a nãscut Figaro Reloaded: Contele Almaviva, care îşi pune întreg talentul în a-şi satisface plãcerile cu orice preţ, Rosina, care compenseazã prin alcool condiţia sa de femeie fidelã, supusã, neglijatã şi înşelatã, Cherubino adolescentul dezorientat care urmeazã buimac şabloanele unei societãţi bolnave, Suzanne, FEMEIA care trece totul prin filtrul sufletului sãu îndrãgostit dar în acelaşi timp prin mintea agerã a unei femei ce nu pierde din vedere propriul interes, iar Figaro este BÃRBATUL. Aşa cum este el. Un descendent de slujitori, din speţa oamenilor desconsideraţi, înjosiţi, eroul poveştilor populare din perioada lui Mozart, dar care, de data aceasta devine asistentul nostru personal dând voce tuturor aşteptãrilor, aspiraţiilor noastre cãtre dreptate. Chiar dacã eşuãm cu toţii, existã întotdeauna, în fiecare dintre noi o dorinţã, o nebunie de a te lupta împotriva nedreptãţilor şi imoralitãţii şi aceastã nebunie nu înceteazã niciodatã deoarece existã în ea o ordine, reguli şi legi. Avându-l pe Mozart chezãşie, cu certitudine cã existã.

Figaro & Mozart – A crazy mind

Genial! Excepţional! Unic! Creator de erã şi nu în ultimul rând – aşa se explicã lipsa posibilitãţilor de decodificare a mesajului mozartian – A Crazy Mind!
Putem enumera zi şi noapte caracteristicile eposului lui Mozart dar degeaba. Complexitatea este uluitoare. Nu trece zi de repetiţie fãrã sã descoperim ceva nou în lumea armoniilor, în relaţiile dintre voci, în universul ritmurilor create de Mozart şi este o excepţie când careva dintre noi nu se luptã cu lacrimile urmãrind repetiţiile în întunericul sãlii. Nu existã ascultãtor, fie cã e vorba de un profesionist sau de un meloman, care sã nu fie vrãjit de muzica lui. De ce?... Pentru cã ea destãinuie ceea ce cuvintele nu pot sã exprime.
Wolfgang Amadeus! Cadoul cel mai mare al lui este cã ne-a dãruit tuturor o comoarã, trãirea complexitãţii, şi a fãcut-o accesibilã tuturor. Muzica lui este un catharsis colectiv. Indiferent din ce gen, vârstã, religie sau etnie faci parte, nu poţi sã nu simţi acest catharsis colectiv. O comoarã universalã! Chiar şi psihologia, de mai bine de 100 de ani cerceteazã influenţa muzicii lui Mozart asupra omului. L-au numit „Efectul Mozart”.
Este consfinţit cã Figaro rupe toate barierele cunoscute de sufletul uman, Cum face aceasta?....
În pofida faptului cã s-au scris sute de mii de pagini despre lucrãrile lui Mozart, tratate întregi, monografii, mergând chiar pânã la indicaţi regizorale, totuşi, mai avem încã multe de descoperit în universul sãu.
Cu toate cã reflectã perioada politicã şi moralã din perioada în care se petrece acţiunea tonul, atmosfera pe care le creeazã Mozart, nu-şi pierde niciodatã valabilitatea fiind mereu actuale. Îşi caracterizeazã psihologic personajele cu o subtilitate nemaiîntâlnitã pânã atunci şi totuşi familiarã nouã. O dramã a iubirii, conceputã într-un registru comic, care ne influenţeazã şi stimuleazã trãirile conştientului şi subconştientului deopotrivã. Şi toate acestea le realizeazã printr-o PAR-TI-TU-RÃ.
Fodor Geza a afirmat cã însemnãtatea istoricã cea mai profundã a lucrãrii Nunta lui Figaro constã tocmai în realizarea unei drame muzicale atât de armonioase, a cãrei complexitate este exprimatã printr-o simplitate absolutã.
La asta mai putem adãuga anecdota conform cãreia Mozart i-a spus lui Lorenzo da Ponte sã-i scrie un libret pe orice fel de subiect! „Eu voi crea CAPODOPERA” a adãugat Mozart în final.
Sã ne cufundãm în muzica lui Mozart, ea conţine tot ce trebuie sã ştim despre viaţã!

Novák Péter
(traducere Þârc Mirela şi Takács Aranka)