Printez si imaginile

Selmeczi György: BYZANTIUM (premierã)

2015-03-05




Byzantium

Operã în douã acte de György Selmeczi pe un libret de Kapecz Zsuzsa ºi Selmeczi György dupã drama cu acelaºi nume a lui Herczeg Ferenc

Drama istoricã Byzantium de Ferenc Herczeg a avut premiera la Budapesta în 1904 iar în 19 mai 1905 a fost reprezentatã ºi la Teatrul Maghiar din Cluj, cel mai probabil în regia lui Janovics Jenõ care era ºi directorul instituþiei, pe atunci. Succesul la public a determinat conducerea teatrului sã o reprogrameze aproape în fiecare stagiune, din 1905 în 1943 fiind jucatã de 42 de ori, cu o pauzã de 10 ani, între 1929 ºi 1939 ºi având 9 premiere diferite.
Premiera absolutã a operei Byzantium, semnatã de compozitorul contemporan maghiar György Selmeczi are loc în oraºul natal al autorului, Cluj-Napoca, la 110 ani de la premiera budapestanã. Sándor Hevesi, critic de teatru apreciat la începutul secolului 20, a afirmat cã Byzantium este cea mai reuºitã dramã maghiarã a tuturor timpurilor.
Acþiunea operei se petrece în ultimele zile ale Imperiului Bizantin, când la Constantinopol are loc ultimul asediu al turcilor. În legãturã cu actualitatea operei, György Selmeczi afirmã: „În Byzantium, în centrul cadrului istoric stã o problematicã ce nici astãzi nu ºi-a pierdut autenticitatea. Aceastã tematicã este legatã de ideea relativizãrii ºi degradãrii valorilor care caracterizeazã întreaga erã contemporanã. Parte a acestui fenomen este criza moralã, al cãrei exemplu edificator este socitatea pervertitã a Bizanþului, unde trãdarea, decãderea eticã sunt caracteristice – o societate pe cale de a se dezbina, de a se descompune. Bazele societãþii umane se dezintegreazã ºi astfel se creeazã o situaþie de crizã în care toatã lumea pierde. Este o temã care poate fi ºi meritã a fi actualizatã, fiindcã în ciuda secolelor care au trecut de atunci, putem vorbi ºi astãzi despre degradarea valorilor, despre schimbarea sensului moralitãþii. În acest fel, tematica centralã devine valabilã ºi în prezent.”

Ferenc Herczeg (1863-1954) a fost unul dintre cei importanþi dramaturgi maghiari ºi scriitor de nuvele de la începutul secolului XX, exponentul literaturii conservator-naþionaliste în Ungaria. Herczeg s-a nãscut într-o familie înstãritã de origine germanã. Cu toate cã a studiat dreptul, a ales o carierã literarã care a avut succes încã de la publicarea primei nuvele în 1890. În 1895 a fondat Új Idõk (Timpuri Noi), care a rãmas în prima jumãtate a secolului revista literarã a elitei conservatoare ºi a clasei de mijloc din Ungaria. Nuvelele sale, scrise într-o manierã uºor ironicã, umoristicã ºi criticã la adresa societãþii, sunt cele mai bune exemple de literaturã finã, menitã sã nu lezeze publicul conservator pentru care acest tip de criticã era o experienþã nouã.

Compozitorul György Selmeczi este nãscut în Cluj –Napoca, în 8 martie 1952. Personalitatea sa creativã excepþionalã îºi propulseazã energiile în toate domeniile ce includ arta muzicalã în reprezentãrile ei vii, spectaculare. György Selmeczi este atât compozitor cât ºi dirijor, pianist, regizor, lector universitar, redactor de Radio ºi de Televiziune sau editor muzical, iar spiritual sãu iscoditor cerceteazã continuu orizonturi de reprezentare ale artei sunetelor care pot fi explorate.
ªi-a început studiile la Cluj, le-a continuat la Bucureºti cu György Halmos ºi Tiberiu Olah ºi la Budapesta, între 1976-77, aprofundând meºteºugul componistic cu Pál Kadosa. În 1979 se specializeazã la Paris, în IRCAM cu Pierre Boulez iar la CERIS cu Daniel Charles. Creaþia sa muzicalã cuprinde atât genuri camerale, simfonice, vocal simfonice, de operã, cât ºi muzicã de film. Pentru prolifica sa activitate a fost recompensat cu numeroase distincþii incluzând premiile Liszt, Erkel ºi de trei ori Premiul Artisjus pentru cele mai bune interpretãri ale muzicii contemporane, de douã ori premiul Budapest Film Revue pentru cea mai bunã coloanã sonorã, premiul pentru compoziþie la Kecskemét Animation Film Review, Premiul Duna TV în 2008, precum ºi Crucea Ordinului de Merit în grad de cavaler al Republicii Ungaria în 2010.

Synopsis

Partea I.
În palatal imperial lamentaþiile victimelor asediului Bizanþului se împletesc cu pregãtirile pentru o nouã sãrbãtoare a curtenilor. Amiralul Laskarias, Murzafos neguþãtorul ºi Spiridion ºambelanul uneltesc împotriva împãratului visând cã trãdarea le va aduce beneficii materiale. Alãturi de ei, Lysander, poetul ºi Krates înþeleptul curþii, nutresc aceleaºi sentimente în timp ce Marele Duce Demetrios, fratele nebun al împãratului, susþinut de Patriarhul Bizanþului se pregãteºte sã preia tronul dupã înfrângere. Împãrãteasa Irene este primitã cu mare fast de curteni, apoi I se înmâneazã o scrisoare de la sultanul Mohamed care-i promite o nouã viaþã, plinã de lux dacã-ºi va trãda soþul. Aceasta tânjeºte dupã bogãþie ºi fast dar mai ales dupã putere. Apare împãratul Constantin care epuizat, palid ºi deznãdãjduit se adreseazã poporului vorbindu-i despre credinþã ºi încredere. Giovanni cãpitanul mercenarilor genovezi, plãtiþi sã apere oraºul blameazã poporul de laºi ºi trãdãtori ai Bizanþului.
În intimitate, Constantin ºi Irene îºi exprimã vina ºi amãrãciunea de a nu fi putut salva imperiul. Afarã, participanþii la procesiune se roagã la sfinþii Bizanþului, ultima lor nãdejde.Dupã plecarea împãrãtesei iubita împãratului, Herma, deghizatã în paj îl încurajeazã sã lupte pânã la sfârºitul inevitabil. Sultanul Mohamed anunþã cã va trimite doi soli pentru negocieri. Împãrãteasa se hotãrãºte sã-l otrãveascã pe Constantin poruncindu-i Zenoviei, confidenta sa sã--i serveascã ceva de bãut. Tot ea, în ultimul moment smulge cupa din mâna soþului sãu dezvãluindu-ºi planul criminal.

Partea a II-a.
Cei doi soli, Khalil ºi Ahmed khan, vãrul sultanului aduc vestea cã Mohamed nu oferã pace, doar milã permiþând împãratului ºi curþii sã fugã iar poporului clemenþã. Decizia lui Constantin însã este ºocantã: el ordonã decapitarea lui Ahmed ºi lupta pânã la capãt pentru a salva Bizanþul. Giovanni mercenarul slãveºte curajul împãratului dar poporul strigã: Moarte lui Constantin! În cele din urmã conspiratorii deschid inamicilor poarta Romanos a cetãþii. În sala tronului, Khalil, bãtrânul rãzboinic turc, urmat de o adunare funebrã ce însoþeºte cadavrul împãratului, îi aduce omagii nobilului sãu inamic, Constantin, ºi vitejiei sale. Irene cade în genunchi ºi bea din cupa cu otravã. Destinul Bizanþului ºi-a scris ultima filã. 


Printeaza